Fereasca Sfantul sa ni se prapadeasca zilele acestea vreun militar roman aflat sub drapel in misiune internationala pe undeva prin lume. Pe tragismul situatiei s-ar incinge o noua zarva intre politicieni, care s-ar invinui reciproc (pana la urma) de asasinat. "V-am spus noi ca trebuie retrase trupele?". "V-am spus noi ca demoralizati, decredibilizati, destabilizati?" s.a.m.d.
Dupa ceva timp, nu prea mult, lucrurile vor reintra "in normal". Adica va aparea un nou motiv de scandal, de paruiala, de invinuiri. In disputa de la cel mai inalt nivel romanesc asupra retragerii trupelor din Irak, s-a spus deja mai tot: un nou episod in "razboiul dintre Palate", exercitiu de imagine populist al premierului, contraatac devastator al presedintelui, pierdere de credibilitate internationala s.cl. Oricum, e vorba de haos institutional si deficit de autoritate. Greu de spus ce drept de decizie (ori de initiativa) are prim-ministrul. Greu de acceptat ca ministrul Apararii sa lanseze o idee, pe o tema (si) de politica externa, fara a se consulta macar cu ministrul de resort. Greu de suportat ca acelasi ministru (al Apararii) il balacareste la televizor pe colegul de la Externe. Greu de conceput ca seful statului, tot la televizor, il face mincinos pe un membru al Executivului, iar acesta, mai pe ocolite, i-o zice la fel.
Care sunt prerogativele presedintelui, premierului, ale diversilor ministri; cine decide totusi in politica externa a tarii; cum trebuie procedat in cazul unei decizii de impact international? Evident ca si Ministerul Afacerilor Externe e un fel de Cenusareasa (din prima parte a basmului), peste capul caruia/careia trece fiecare cum vrea, rolul sau fiind, de buna seama, sa dreaga apoi busuiocul. Un minister care nu-si poate vedea nici de propria-i organigrama (din cauza "algoritmului guvernarii" oare?). Cazul eliberarii din "functie" a conf. univ. Dan Dungaciu, la scurt timp de la numire, fara a se sti prea bine cine l-a scos si de ce, este doar unul dintre exemplele mai recente.
Revenind la retragerea din Irak: ea trebuia oricum planificata. Dar dupa consultari cu aliatii si, mai ales, dupa o analiza chibzuita a consecintelor, bune si rele, ale actului. S-ar fi evitat astfel prezenta isterie politica si mediatica. Retrageri din Irak s-au facut si se vor mai face. Spania, Ucraina, Italia, Polonia (unele cu efective si tehnica militara mult peste ce avem noi) s-au retras si se vor mai retrage. Nimeni nu ia aceste state drept niste dezertori mincinosi sau niste aliati de trei lulele. Noi care, vorba lui nenea Iancu, vedem enorm si simtim monstruos (sau invers) procedam ca atare.
Inca o data, fereasca Sfantul de un nou "eveniment neobisnuit" (cum se zice in armata), in Irak sau altundeva, cu vreun trupet de-al nostru.