Saa zicem caa ati iesit pe Falezaa cu familia pentru caa v-a dat canicula afaraa din casaa, v-ati vinturat vreo oraa-douaa pe promenada curataa bec, ati dat o turaa cu baarcuta model UE inchiriataa pe maaruntis de la debarcaderul cel nou de pe Falezaa, iar dupaa aceea ati urcat si ati coborit de citeva ori scaarile rulante de la Elice, caa le place la nebunie copiilor si au buzunarele doldora de fise. Vaa saaturati de asta si vaa ginditi saa-i duceti pe copii in singurul loc de care nu se saturaa niciodataa. Le spuneti la ureche despre "Rezervatie" si o zbughesc rapid de pe bandaa pentru a se incolona la intrare. E plin de copii care nu mai pot de neraabdare saa vadaa exemplarele cele noi, cumpaarate de Primaarie la o licitatie internationalaa organizataa de una dintre taarile din lumea a treia caarora nimeni nu le mai stie numele. Desi au mai auzit despre ei povesti din timpurile in care rontaaiau cite o tibie de contribuabil la fiecare colt de stradaa si au mai vaazut, din cind in cind, prin vreo curte in ruinaa, un specimen trist si jigaarit, orice odraslaa de gaalaatean vrea saa-l observe de aproape pe animalul care, pe vremea in care nu existau plaacute bilingve baatute cu aur, baatea lejer ca numaar si habitat minoritatea rromaa. Ii tineti cu greu intr-un loc pinaa cumpaarati bilete, iar dupaa aceea ii minati de la spate prin poarta imitatie de gard viu care reproduce fidel stilul spatiilor urbane din ultimul an de preaderare. Cind adrenalina e la maximum, descoperiti caa vedeta "Rezervatiei", ciinele maidanez, e doar o palidaa umbraa a patrupedului care speria pe oricine in vremurile tineretii. Dar copiilor le place la nebunie, asa caa le faceti pe plac si ii laasati saa-i vadaa pe toti cit au ei chef. Saa zicem caa, dupaa aceea, iesiti de acolo oarecum nostalgici si refuzati cam repezit pretentiile nevestei de a mai lua incaa o dataa trenuletul prin tunelul de sub Dunaare. Nu aveti chef de sunetul valurilor si de rechinii cu care autoritaatile locale au populat Dunaarea la cererea contribuabililor. Aveti chef doar de o bere. Vaa indreptati caatre prima terasaa, ocupati o masaa si incepeti saa vaa lungiti gitul dupaa un chelner. Dupaa vreo zece minute apare unul si vaa ia comanda, dar berea intirzie incaa pe-atita. Blestemati si vaa amintiti de vremurile in care se putea fuma pe terase. Colac peste pupaazaa, berea este caldaa. Iar aasta e un SF de calitate!