La fiecare sfarsit de an, obiceiul este ca fiecare dintre noi sa isi faca un bilant al activitatii din ultimele 12 luni. Mie nu mi-au placut niciodata bilanturile, pentru ca nu mi se par sincere. Poate pentru a porni cu dreptul in noul an si pentru a avea un tonus bun, intotdeauna bilanturile sunt pozitive. Mai exact, chiar daca nu toate lucrurile au mers conform planificarilor de la inceputul anului, foarte putini recunosc cu sinceritate cat la suta au realizat din ce si-au propus initial. Mai mereu sunt evidentiate beneficiile si exagerate partile bune, chiar daca au aparut in mod neasteptat si prin prisma unor conjuncturi de moment. Fiecare a invatat sa isi reorganizeze viata si sa o adapteze realitatii de moment, ajungand la sfarsitul anului sa creada cu convingere ca totul a mers conform planului. Nu neaga nimeni faptul ca realizarile sunt rodul muncii fiecaruia dintre noi, indiferent daca fac parte din gama celor planificate sau nu, dar ma deranjeaza ca planificarile de lunga durata nu prea mai pot fi respectate in ziua de azi. Si nu pentru ca ne-ar lipsi vointa, ci pentru ca asta este situatia: trebuie sa ne adaptam la un cotidian mult prea alert si aglomerat ca sa mai ai timp chiar sa si observi ca a trecut o anume perioada de timp fara sa apuci sa faci ceva notabil in plan personal. Sunt curioasa cam ce procent din romani isi indeplinesc visul sau dorinta pe care si-o pun la cumpana dintre ani, acea traditionala dorinta fara de care nu am progresa. Ca, la nivel national, cam stim: bilantul e pozitiv, cica numai daca luam in considerare faptul ca ne integram in familia aia europeana cu care ne-au tot batut la cap pana acum unii si altii. Cine mai sta sa numere bubele negre... e de ajuns ca facem acest pas si restul aproape ca nu mai conteaza. Sau este pus in umbra, si asta poate si pentru ca, in adancul sufletului, realizam ca nu avem motive chiar asa de mari de mandrie, in orice caz nu pentru nivelul la care pretindem ca am ajuns. Avem inca multe probleme si o clasa politica destul de subreda. Dupa o tranzitie de 17 ani, mie nu mi se pare satisfacator asa cum se amagesc unii. Ba din contra, vad mai multe minusuri decat plusuri.