Un asemenea eveniment ca cel al integrarii in Uniunea Europeana nu avea cum sa scape unei ample mediatizari tocmai in momentul culminant, si anume in noaptea dintre ani. Fiecare se bucura in stilul sau. Cei mai veseli si mai multumiti sunt politicienii vremii, care si-au pus semnaturile pe actele in cauza si isi asuma toate meritele. Chiar daca cei din opozitie incearca din rasputeri sa accentueze ideea ca de fapt aderarea a fos un proces indelungat si destul de complicat, la care au luat parte si ei pe vremea in care erau la putere, aducandu-si aportul la acest mare final de care avem parte acum, cei de la finisare nu scapa ocazia de a-si trece meritele in dreptul lor. Si, ca imagine, nu le-a stricat absolut deloc. Cea mai amuzanta reactie mi s-a parut insa a personalului religios. Ei, sarmani, sunt tare nemultumiti si, pe undeva, pe buna dreptate, de aceasta integrare intr-o mare familie prea putin ... ortodoxa. Nu e de ajuns ca s-au oripilat la fiecare preluare de obicei de pe la altii, ca de exemplu Halloween sau Valentine's Day. Acum sunt bietii de ei de-a dreptul inspaimantati ca romanii isi vor pierde cu totul identitatea nationala, din cate reiesea din predicile rostite cu aceasta ocazie. Si nici nu sunt departe de adevar cu previzinile lor... Este evident ca, pe undeva, nimic nu va mai fi la fel. Vom tine fiecare la traditii si credinta, nu asta e problema, ci faptul ca - per total - unitatea in simtiri si in obiceiuri va fi divizata incat ne vom simti in propria tara mai ceva decat se simt acum minoritatile nationale in Romania. Nu e nimic ciudat, asa e peste tot - convietuire in liniste si pace - dar noua chiar ne placea sa fim cu toate aceste "ale noastre" acasa. Acum "acasa" va reprezenta ceva doar la nivel ideatic si pur geografic. Senzatia unui "acasa" comun si numai al nostru nu va mai fi aceeasi daca nu avem grija de ea si vom porni pe calea gresita pe care deja am pornit, de a importa diverse obiceiuri de la altii care, mai rau, ajung sa le inlocuiasca pe cele romanesti. M-as bucura sa incercam doar sa ne adaptam, sa toleram, sa acceptam. Tot ce sper este doar sa nu ne schimbam.