Cat de mult ne putem permite sa face haz pe seama religiei, fie ca este vorba de a noastra sau a altora? Iata ca aparitia caricaturilor profetului Mohamed, ce au culminat cu incidentele violente din tarile musulmane, arata cam care este limita pentru unii. Nu te lua de Dumnezeul lor, ca se iau si ei de tine! Pe de o parte, avem de-a face cu niste caricaturi care raman pana la urma un mod umoristic de exprimare, de satirizare sau de blamare a unor aspecte negative ale societatii. Dar cine suntem noi, crestinii, protestanti sau adeptii ai altor religii, sa ne legam de valorile culturale si religioase ale musulmanilor. Doar pentru ca noi nu avem nici o problema cu faptul ca imaginea unui batranel cu barba alba si cu aureola, ce vrea sa-l reprezinte pe Dumnezeu, apare pe la rubrica "caricatura zilei", asta nu inseamna ca trebuie sa le impunem si altora sistemul nostru de valori sau sa-l alteram pe al lor. Reactiile, consider eu, au fost pe masura. Asta obtii, daca te joci cu focul! Dorind probabil doar sa faca putin haz de fanatismul ce caracterizeaza gruparile de rezistenta musulmane, redactorii respectivi nu au reusit decat sa intoarca gloantele musulmanilor, dar si ale lumii intregi impotriva lor. Iar de data asta tind sa dau dreptate musulmanilor. Asta nu inseamna ca aprob reactiile violente si moartea in van a unor oameni care pana la urma nu aveau nici o vina. Dar gasesc o justificare actiunilor razbunatoare. As vrea sa cred ca si noi, romanii, daca cineva ne-ar judeca si ne-ar condamna numai pe considerentul ca suntem ortodocsi, am sti sa ne aparam. Bineinteles, nu in aceeasi maniera precum cei din Siria sau Liban, dar am fi in stare sa luam apararea apartenentei noastre religioase, intr-o maniera demna si civilizata. Si asta, desi ortodoxismul propovaduieste sa intoarcem si celalalt obraz, nu cred ca mai e cazul. Au intors destui obrazul pana la noi, nu acesta e raspunsul. Publicarea caricaturilor profetului Mohamed a ridicat si o alta serie de intrebari: unde se face delimitarea intre libertatea presei si exprimarea valorilor religioase? Pai, credeam ca demarcatia era deja facuta si era destul de clara. Sau cel putin parca asa sta scris in carta drepturilor omului. Fiecare om are dreptul sa fie credincios unei religii, tot asa cum fiecare are dreptul sa se exprime liber atat timp cat nu lezeaza drepturile si liberatea (mai ales cea religioasa ) a celui de langa. Dar pana la urma, totul se reduce la propriul proces de constiinta. Vrem sa fim judecati dupa aceleasi criterii dupa care judecam si noi? Vrem sa se rada de Dumnezeul nostru asa cum noi radem de al altora?