Guvernarile care trec si vin au un principal lucru in comun: usurinta cu care observa paiul din ochiul celuilalt. Deunazi, tinerelul vicepresedinte al PSD, Victor Ponta afirma raspicat ca va reclama la forurile internationale … imixtiunea politicului in justitia romana. Treaba-i veche, iar Ponta nu are de gand sa dea din gura singur la luna, chiar daca teoretic l-ar recomanda experienta de procuror, ci sustinut de specialisti proveniti din randul colegilor de partid care au activat la viata lor si in magistratura. Grupul nemultumitilor uimeste insa prin nonsalanta cu care compara relatia dintre politic si justitie de pe cele doua tronsoane de guvernare. Astfel, una dintre cele mai mari deosebiri care-i ridica pe unii si, prin urmare, ii scade pe altii, este faptul ca guvernarea PSD a luat masuri ferme de eradicare a fenomenului, prin demiterea fostului ministru al Justitiei, Rodica Stanoiu. Mai ca am crede ca a fost un adevarat act de bravura, daca n-am sti in ce conditii si sub ce presiuni concentrate s-a realizat atunci minunea. Din tot acest tam-tam, specialistii care vor sa revolutioneze societatea romaneasca si delicata problema a Justitiei uita un lucru foarte important: schimbarea unui ministru nu cauterizeaza nici pe departe leziunile de forma si de fond existente in domeniul respectiv. Coruptia din Justitie, invatata sa dea din coada la fiecare mica atentie din partea stapanului politic nu se va declara satula cu niste paine uscata, din moment ce a fost hranita pana acum de o mana generoasa. Procesul de intrare in normalitate este anevoios si de durata si nu se bazeaza pe schimbarea unui ministru, de gura societatii civile si a presei, secondate de ceea ce ar trebui sa fie prioritatea numarul 1, dar care a picat lejer pana acum pe locul 2 - si anume impresia pe care o facem in ochii celor din randul carora cica ne dorim cu ardoare sa facem parte. Corectitudinea actului de justitie se tot corecteaza cam de pe la Revolutie incoace, Justitia se formeaza si se reformeaza tot de atunci. Si totusi, independenta justitiei ramane inca o problema acuta si nerezolvata, nici practic, nici ideatic. Vorbim cateodata atat de mult pe o tema data, incat uitam de la ce ne-am apucat. Pentru fosti nu conteaza ca cei prezenti incearca sa-si miste paiul infipt in ochi de altii. Nimeni nu e perfect si nu reda, prin atingere cu bagheta magica, demnitatea Justitiei, dar macar ne-am putea imagina ca e un pas inainte faptul ca avem primul ministru independent politic…