Copiii sint averea cea mai de pret a unei natii. Ei sint purtatorii traditiilor noastre si, mai mult decit atit, ei vor face ceea ce vad la noi. In functie de ceea ce le oferim noi astazi, isi vor face ei viitorul. Mintim noi azi si ne construim existenta pe furturi si pe lacrimile unor oameni, asta vor face si ei miine. Mergind pe ideea ca parintii nu au patit nimic facind anumite lucruri, isi vor lua avint si vor imita faptele parintilor. Interesant este ca, in ciuda virstei lor, cei mai multi dintre adulti nici nu realizeaza cit de mult conteaza pentru o minte frageda puterea exemplului. Vorbim, birfim si acuzam in fata lor si ne trezim intr-o zi ca toate aceste manifestari sint preluate de ei si nu-i mai putem convinge de raul care sta sa se produca, practic sintem batuti cu propriile noastre arme. Ne mai miram atunci cind auzim ca un copil de bani gata a luat-o razna si ca parintii lui il cauta pe caile gresite pe care acesta a luat-o. Initial ei fac un lucru care li se permite, apoi mai comit un alt gest pentru care nu platesc si, in conditiile in care nu au primit nici un avertisment din partea parintilor, au considerat ca e bine ce fac. De aici porneste un adevarat tavalug, care de cele mai multe ori nu se mai poate opri. Copiii ajung sa-si faca imagini gresite asupra vietii si de cele mai multe ori e si vina adultilor din viata lor. Am vazut cazuri in care mama minte in fata copilului, dupa care ii spune acestuia sa nu minta. Ce se poate intimpla in mintea unui copil atunci cind observa ca mama lui minte cu seninatate si nu i se intimpla nimic? Toate valorile lui sint date peste cap si va adopta ce crede ca-i mai bine. Vom avea ce crestem. Lumea asta va avea, peste ani, ceea ce cream noi acum. Si trebuie sa recunoastem ca lumea in care traim noi acum nu este una cu care sa ne mindrim. Traim de azi pe miine, iar compromisurile sint la ordinea zilei. Stresul zilei de miine ne face sa uitam ca sintem niste oameni cu mari responsabilitati in modelarea mintilor acestor prunci. Uitam ca pentru ei conteaza si cele mai mici manifestari ale noastre si ca intr-o zi vor reproduce ce i-am invatat.

Am vazut intr-o statie de autobuz trei copii care cautau in gunoaie. In ciuda faptului ca se citea pe chipul lor cit sint de saraci, nu puteai sa nu observi cita grija aveau unul de altul. Se jucau si incercau sa treaca peste conditia lor mizera. Important este ca ei au invatat inaintea multora dintre noi lectia iubirii si au inteles ca trebuie sa le pese unul de celalalt.