A critica propunerea pedista de unificare cu liberalii peste sase luni din perspectiva pripelii ori a fortarii de mana pe care Boc ar fi incercat-o cu Tariceanu n-ar fi decat o graba la fel de rau-pilduitoare. Repezeala cu care multi s-au pornit sa critice acest demers ori sa-l inmormanteze inainte de vreme nu face altceva decat sa argumenteze ingrijorarea cu care mai ales Opozitia si grupurile neparlamentare privesc spre aceasta posibila unificare. Fara indoiala ca, din perspectiva Opozitiei, critica e perfect motivata. Pentru ca, oricat s-ar stradui domnul Geoana si compania sa ne asigure ca propunerea PD-ului nu este altceva decat o perfida continuare a planului diabolic de inghitire a PNL-ului, vaduvind astfel societatea romaneasca de un partid istoric in compania caruia partidul domniei sale ar fi onorat sa participe la competitia electorala, vorbele sale nu sunt altceva decat o incercare de a submina oferta pedista. E lesne de inteles cum s-ar simti PSD-ul la vi-itoarele alegeri avand in fata un partid puternic, de care a fost invins si cand acesta era doar o alianta electorala.
Mai ciudat pare felul in care aceasta propunere a fost primita de PNL. De la eschivarea politicoasa a lui Calin Popescu- Tariceanu de la orice comentariu, la opozitia categorica a lui Puiu Hasotti ori a lui Ludovic Orban, codeala feciorelnica a liberalilor in fata unei propuneri barbatesti de transare intr-un timp decent (avand in vedere calendarul electoral) a ideii de fuziune PNL-PD este de neinteles. Cu atat mai mult cu cat conducerea liberala de azi a fost aceea care a condamnat ferm, in anii din urma, tergiversarile de orice tip in luarea unor decizii importante pentru natiune (Cine nu-si aminteste celebra formula a "taierii cozii cainelui" dintr-o singura miscare!). De data aceasta insa, liberalii par mai putin dispusi la gesturi transante. Iar motivele nu sunt dintre cele mai convingatoare.
Dupa propunerea pedista a respectarii paritatii de 1 la 1 in structurile de conducere ale vi-itoarei formatiuni, singura chestiune "mai delicata" pare sa ramana aceea a pozitionarii ideologice a acesteia - dreapta sau centru-dreapta - ori aceea a aderarii la grupurile parlamentare europene (Partidul Popular European sau Grupul Liberal Democrat). In acest sens, sunt deja bine cunoscute pozitiile grupurilor din interiorul PNL, iar amanarea clarificarilor cu un an sau un an si jumatate nu e un argument pentru luarea unei hotarari intelepte.
Mana intinsa de PD, cu fermitatea unor termene riguroase pentru limpezirea deosebirilor de vederi si construirea unei puternice formatiuni de dreapta in Romania, ar trebui tratata de liberali cu mai multa consideratie. Codeala liberala de azi nu seamana deloc cu ferma scurtare de coada ceruta mai an.