Cei ce se arata dezamagiti de recenta vizita a presedintelui Basescu in Statele Unite au o perceptie gresita asupra a ceea ce poate sau trebuie sa faca un sef al Casei Albe. Cel mai puternic om din lume - cum se spune - nu este, prin aceasta, si atotputernic. In prerogativele sale nu intra aceea de a se ocupa chiar de toate. In cazul de fata, de feluritele aspecte ale relatiilor romano-americane.
Din dosarul bilateral, presedintele se ocupa in principal de ceea ce tine de geopolitica: Irak si Afganistan, Liban, bazinul Marii Negre, Balcanii de Vest, precum si (fapt salutar pentru Romania) Republica Moldova, la care presedintele Bush s-a referit in mod expres si in consonanta cu linia Bucurestiului.
Dar probleme ca facilitatile militare americane din Romania tin de Pentagon, eliminarea vizelor de SUA pentru romani - de Congres, investitiile americane in Romania de Camera de comert de la Washington si alte institutii de profil etc. Desigur, simplificam afirmand toate acestea. In fond, presedintele are un cuvant de spus - chiar unul greu - in toate aceste puncte de pe agenda romano-americana. Iar pentru a fi si mai malitiosi, ar mai fi de remarcat ceva. Daca presedintele Bush il congratuleaza pe omologul sau roman cu apelativul "prieten", atunci, nu-i asa, intre prieteni se poate discuta despre orice, dincolo de agenda prestabilita, dincolo de orice protocol. Unui prieten, de pilda, presedintele Basescu i-ar putea impartasi insatisfactia romanilor fata de investitiile americane mediocre in Romania sau mahnirea (chiar revolta) concetatenilor sai fata de modul in care a fost musamalizat ceea ce numim, aproape cinic, "cazul Teo Peter". N-ar fi stricat, in pauza dintre doua feluri de mancare la dejunul oferit de Bush, o lamurire despre numitul Munaf, care se sustrage anchetei si procesului in cazul rapirii dubioase a celor trei ziaristi romani. Caci intre prieteni, nu-i asa, se poate discuta deschis, fara interdictii si inhibitii, despre orice.
Per total, noua intalnire la varf romano-americana a reconfirmat ca Romania ramane un aliat apropiat (si neconditionat) al Statelor Unite, fapt pe care si seful Administratiei, si principalii sai colaboratori nu uita sa-l aprecieze public ori de cate ori au prilejul sa o faca.
Altfel spus, cadenta intalnirilor la nivel inalt pare sa reinnoade o traditie. Daca in opt ani (1970-1978) Ceausescu a facut patru vizite oficiale in SUA, tot in opt ani (1998-2006) trei presedinti ai Roma-niei au insumat tot atatea vizite. Evident, dupa doua decenii de pauza.