Daca s-a mai indoit cineva ca expresia “Ca la noi, la nimenea“, cu toata incarcatura ei de dispret si de amara resemnare, este teribil de “la zi“ in Romania acestui inceput de an 2005, imaginile vazute la televizor de la Palatul Victoria, adica de la sediul Guvernului Romaniei dupa plecarea in graba a fostilor ministri, au facut, cu siguranta, sa piara orice indoiala. Incaperi golite de mobilier, fire rupte, dulapuri cu usile vraiste (“aici ar fi trebuit sa fie dosarele coruptiei“ spunea, zambind ironic, noul titular al portofoliului), telefoane fara ton (chiar si cel din biroul primului-ministru!), faxuri aruncate pe jos si computere lipsa ori descompletate de memorie, cam aceasta era imaginea dezolanta ce s-a oferit nu doar noilor locatari ai Palatului Victoria, dar si unei intregi tari, inmarmurita in dezgust si indignare.
S-or mai vedea, poate, prin vreo mahala uitata de lume, astfel de abjectii prin care fostii chiriasi, alungati de proprietar, se razbuna pe cei ce le vor lua locul distrugand totul in urma, asemenea vandalilor de trista amintire. Marturisesc ca, oricat de apucatori i-am banuit pe unii indivizi din fostul Guvern, nu mi-am inchipuit ca vor merge cu mizeria morala atat de departe.
Sa-ti iei, la despartirea de fostul tau birou ministerial, cactusul pe care l-ai primit cadou ori, poate, ti l-ai plantat si l-ai ocrotit singur timp de patru ani poate fi un gest sentimental, privit pana la urma cu ingaduinta. Dar sa motivezi intr-un fel anume (sponzorizari, donatii personale etc.) lipsa de fair-play (ca sa nu zic badaranie strigatoare la cer!) prin care iti iei in carca biroul de ministru, fotoliile din piele, celularul, laptopul, PC-ul si ce s-o mai afla, in afara de pereti, prin incaperea in care ai domnit patru ani mi se pare cel mai de neam prost gest din lume.
Astia sunt oamenii care ne-au jucat destinele pe deget de la Revolutie incoace. Si care ar vrea s-o faca in continuare. Cu aceeasi rapacitate si sete hulpava de imbogatire. Imi cere cineva sa fiu precaut ori circumspect cu noii veniti? Sa cred ca nu-i deloc exclus ca aceste atitudini sa se repete? Poate! Dar e dreptul meu si al intregii acestei natii sa credem ca nu vom fi condusi la nesfarsit doar de hrapareti, impostori ori badarani. Si, cu tot scepticismul indus de raul indurat atata vreme, sa mai speram, copilareste, ca Zodia Cancerului s-a sfarsit.