Dupa integrarea in Uniunea Europeana zice-se ca o s-o ducem mai bine, ca vom avea o economie echilibrata, nu neaparat in interiorul granitelor tarii, ci raportata la economia altor state, din moment ce - teoretic - vorbim de aceeasi economie pentru toti. Practic, mai vedem ce va fi. Totusi, experienta arata clar ca nu e bine sa ne imbatam cu apa de ploaie si nici sa ne punem toata baza intr-un vis irealizabil. Cat timp o sa fim constienti de potentialul nostru, dar si de faptul ca suntem doar pioni intr-o partida in care regii, reginele, caii de rasa si nebunii si-au adjudecat locul pe tabla de joc. Sa ne stim limitele si sa ne fie clar ca suntem invitati si acceptati undeva pentru ca oferim ceva la schimb. Nu numai ca statele vest-europene au o vechime la masa negocierilor, data de capacitati si caracteristici greu de combatut in aparenta si imposibil de intrecut in esenta, dar este evident ca nu vor accepta ca egali la cinele de taina o tarisoara buna pe post de consumator, si nu de trasator de reguli. Pai macar sa ne dea iluzia egalitatii, sa nu mai plece oamenii in turma dincolo. Am fost buni o vreme, dar ce e prea mult … strica. Ce atata infuzie de forta de munca, capsunari, balerine, manichiuriste, dadace, programatori si muncitori in constructii? Toti acestia vor putea sta bine si la ei, pe burta acasa, sa munceasca, ca doar pamant european va fi peste tot. Si Europa isi va putea culege linistita doar roadele. Raportul de forte va fi net in dezavantajul nostru mult timp dupa integrare. Multa paine vom manca pana sa ne schimbam treptat sangele, pentru a ajunge la un consens cu "poporul european”, stabil si modern. Ca deh, cu cat de repede ne primesc, cu atat mai repede finalizam si noi procesul de dezvoltare printr-o crestere economica constanta. Ca singurei.. e ca si cum orbecaim pe un drum neluminat, de tara, pe care nu ne tine nimeni torta.